Google translation

"I believe that artists are the soul of our existence Spiritual"

Interview with Maxim Vengerov

By Dorin Necula

Having amazed the world music as a violinist, Maxim Vengerov has broken the footsteps of his mentor, Mstislav Rostropovich, making and directed attention to and making their characteristic sensitivity and musicality to the desktop. After the first lesson in 1998, with Vag Papian, Vengerov led Marinsky Theater Orchestra at the invitation of Valery Gergiev, so getting feedback from the public, as well as from critics. In 2007, after the accident at his right hand which prevented him from singing the violin for several months, Maxim Vengerov has decided to deal seriously conducted.

You are already 3 days in Romania. As rehearsals went?

Excellent, looking forward to the concert. The orchestra is wonderful, and for me is a great opportunity to work with its members. Some musicians are experienced together, making this orchestra to be among the best.

You already had one rehearsal and the Romanian Piano Trio? Considering the fact that you've known so far, amounted to your expectations?

Certainly, there are some wonderful musicians.

How would you describe working with the George Enescu Philharmonic?

I am very impressed by the orchestra and concertmaistru Ms Anda Petrovich, who is a great help and also a leader of the orchestra, always tell the orchestra what to do, and its members follow.Certainly it is my right hand as to be at a rehearsal.

What works and composers are dummneavostră repertoire as a conductor?
I really like the Viennese classics, Beethoven, Mozart, Schubert, follows the classical Russian composers Shostakovich, Prokofiev, Tchaikovsky, Musorgski, and of course I like Mahler and Brahms, which is the composers who inspired me, along with Bruckner.

Conductors and contemporary music?

Yes, I started directing contemporary music. I had first (first hearing) a work that was written especially for Festival of composer Francois Bordeaux Rose.

Intend to direct the future and Enescu?

Yes, but it is very difficult, would be a big challenge for me. I like Enescu as composer, is one of my idols.

But have you ever played any of his works for violin?

I read any of Enescu sonata, and I am a little ashamed for this. When will you return to intend to study violin sonatas by Enescu, because they are very good.

There are several important figures who had a strong impact on your career violinist. The conductor who has influenced your career?
Currently studying with Maestro Yuri Simanov, principal conductor of the Moscow Philharmonic. The person who advises me as a conductor and as a musician. There are also people who inspired me: Bernstein Abaddo, Mutti, Mazel, Riccardo Chailly and many other good conductors.

In many interviews as you say has influenced master Rostropovich in his artistic career, but one of your mentors is appointed and Daniel Barenboim. How will it affect?

Music and influenced me professionally, gave me constructive advice and I Peter-cut long with him. It was very interesting to see music from his point of view, because he was very influenced by Celibidache. I always specify how influenced Sergiu Celibidache, who was one of his mentors.

As conductor, planning to record something?

I hope this will happen, maybe somewhere in the future. I have some interesting projects proposed by those from EMI.

Are you Philharmonic principal conductor of Baku in Azerbaijan. You have to plan a tour with the orchestra?

I just started working with them and we have much work. If this happens, I hope to hear from this collaboration.

When planning to return on stage as a violinist?
It is difficult to say, maybe next season or the other. So far am very caught with conducting career that takes me a long time, and most of his spare time, because I want to get into this field as far as career violinist. Otherwise why would I bother, when so many conductors are good? Only when you are able to convey my ideas baton the orchestra, you really achieve the purpose of conducting.

Already have many commitments as a conductor. As you see from that perspective back to violin?

A combine them, but to take them separately, because I like to blend two professions. For me Violin is violin and conducting, is conducted, and it better not be distributed.

In 2002 you intended to register and partitele sonatas by Bach, but after the accident with your baroque violin have rescheduled for 2010 registration. May have regard to this project?
Yes, but not next year. It is an important project and I would not like to rush. You must be very mature to sing Bach. I have played very much Bach. Every day life passes by me and so many ideas Fri. If you register, this is already a statement and, once made this statement, always. So I do not want to rush.

What other orchestras also worked?

I worked with Verbier Festival Orchestra, Bergen Philharmonic, Sinfonietta Cracovia, Toronto Symphony Orchestra, Montreal Symphony Orchestra, Moscow Philharmonic, Kammerorchester Basel, Jerusalem Symphony, Oslo Philharmonic, Swedish Radio Symphony Orchestra, Orchestra Virtuoşii Moscow. After Bucharest go to Baku and then to Moscow, where I direct path of Tchaikovsky. I have many concerts.

Because stopping overloaded program taught at the Royal Academy of Music in London. Pedagogical planning to resume work?

I would like, but you can catch all the rabbits at once. Now the priority is to return the violin, may in the future going to teach. To be taught to have a lot of energy and time, and now I am very active as a musician. I taught 4 years at the University of Music in Saarbrücken and at the Royal Academy, but I could not continue due to lack of time.

Enescu used to say that a career means 99% work and 1% talent. In your opinion, how is talent, how is work and how is lucky in having a career peak?
It matters very much that 1%. Yes, and good luck, talent, but matters a lot and circumstances leading to it. Now I think also that if you are lucky, even if not working, you can make it. Still, there is harmony between the talent and work. In my career, was 99% work, work today (my day's work by 10 o'clock), studying scores meaning them, rehearsals with the orchestra, is more work, and all this for half past one, two hours concert. This is the end product, the final phase of preparation for a concert, and most important.

Many schools and talk about different traditions between east and west. How you perceive the audience from the stage?

I think the public is always different, as music preferences, level of education, environment, temperament and also by how they are expressed, for example here in Romania, you are very expressive and I have always been received warmly, but some countries are very reserved, but that does not mean they do not like music. I'm just more reserved. For example, in Korea, when I got there first as a violinist, was like a rock concert: young people were climbing on stage, but instead of clap, beat feet to the floor to make more noise. In contrast to its German audience seems very reserved.

Always amazed us with something new: first you start to sing the viola, then you learn to sing the electric violin, you have learned the art of jazz and improvisation, you learn to dance tango for Viola Tango Rock Concerto by Benjamin Yusupov (work that has been dedicated). What next?

Conducting. I do not want to impress anyone. I fill with conducting education. And then I will return to the violin, the viola, I want to enjoy what I learned, because it's important to enjoy the things you did and studied. And maybe once you manage to make up something because it is one of my dreams. My dream is to compose as he composed and Enescu, he was not only violin but also a very good teacher, conductor, composer and a pianist, a great good. For me he is the true musician and I admire very much.

Some say that the purpose of art is only aesthetic pleasure, others believe and in moral terms. Is art able to do anything?
Art enables us to look at the world with different eyes. So it is with sports, we say body and soul (body and soul). If one of the elements is missing, not well. I believe that artists are the soul of our spiritual existence. What is so great about music is that is beyond what we believe, that it draws to all, art is very strong, and if we have, there is a distance between a-menu, a precipice.

Are you involved in many social activities music: you are a UNICEF ambassador, you have a music school in Migdal (Israel) for disadvantaged children. Can you tell us more about that?

Yes, I have a music school in Israel. There are 70 children and studied violin, viola, cello, piano, guitar, sing, learn to write. It is an example for us, and I want to influence others to engage in such projects, and provide children a complete education and can learn to sing several instruments, to be where choice. I started to sing the violin, but then I learned to sing on baroque violin, then viola, I felt very Claustrophobic in my profession, so now I offer a variety of these children and choices.

Traveling a lot. Where you feel at home?

I sang on stage at 5 years, so I feel at home on stage. Now my im-part between the two houses of mine, of Israel and one in Nice.

What you are listening, in addition to the classic?

Usually easy listening music when driving. So, about what is given on radio.

How you spend your free time, as you relax after a program so loaded?
I love nature, I like to combine work and in the wild, not to stay at home, but in the garden, studying the score, a thing he could not make the violin sing, because you have to stay indoors.

In 2005, when you had the sabbatical year, you had many dreams and plans. Have you been able to fulfill?

Not all, because that year I had quite a few concerts a year sabbatical. But I'm glad I learned the art of improvisation with Didier Lockwood, which helped me a lot

„Consider că artiştii reprezintă sufletul existenţei noastre sprirituale“

Interviu cu Maxim Vengerov

realizat de Dorina Necula

După ce a uimit lumea muzicală ca violonist, Maxim Vengerov a călcat pe urmele mentorului său, Mstislav Rostropovich, îndreptîndu-şi atenţia către dirijat şi aducînd-şi sensibilitatea şi muzicalitatea caracteristice la pupitru. După primele lecţii, în 1998, cu Vag Papian, Vengerov a condus Orchestra Teatrului Marinsky, la invitaţia lui Valeri Gergiev, primind aprecieri atît din partea publicului, cît şi din partea criticilor. În 2007, după accidentul de la mîna dreaptă care l-a împiedicat să cînte la vioară timp de mai multe luni, Maxim Vengerov s-a hotărît să se ocupe serios de dirijat.

Vă aflaţi deja de 3 zile în România. Cum au decurs repetiţiile?

Excelent, abia aştept concertul. Orchestra este minunată, iar pentru mine este o ocazie foarte bună să lucrez cu membrii săi. Sînt nişte muzicieni cu experienţă, uniţi, ceea ce face ca această orchestră să se numere printre cele mai bune.

Aţi avut deja o repetiţie şi cu Romanian Piano Trio? Avînd în vedere faptul că nu i-aţi cunoscut pînă acum, s-au ridicat la nivelul aşteptărilor dumneavoastră?

Cu siguranţă, sînt nişte muzicieni minunaţi.

Cum aţi descrie colaborarea cu Filarmonica George Enescu?

Sînt foarte impresionat de orchestră şi de concertmaistru, doamna Anda Petrovici, care este un mare ajutor şi, de asemenea, un lider al orchestrei, mereu spune orchestrei ce să facă, iar membrii ei o respectă. Cu siguranţă este mîna mea dreaptă, aşa cum trebuie să fie la o repetiţie.

Ce lucrări şi compozitori se află în repertoriul dummneavostră de dirijor?
Îmi plac foarte mult clasicii vienezi, Beethoven, Mozart, Schubert; urmează compozitorii ruşi clasici Şostakovici, Prokofiev, Ceaikovski, Musorgski, şi bineînţeles că îmi plac Mahler şi Brahms, aceştia fiind şi compozitorii care mă inspiră, alături de Bruckner.
 

Dirijaţi şi muzică contemporană?

Da, am început să dirijez muzică contemporană. Am avut premiera (prima audiţie) unei lucrări care a fost scrisă special pentru Festivalul de la Bordeaux de compozitorul François Rose.

Intenţionaţi să dirijaţi în viitor şi Enescu?

Da, dar este foarte dificil, ar fi o mare încercare pentru mine. Îmi place Enescu drept compozitor, este unul din idolii mei.

Dar aţi cîntat vreodată vreuna dintre lucrările sale pentru vioară?

Nu am interpretat nici o sonată de Enescu, şi îmi este un pic ruşine pentru aceasta. Cînd o să revin la vioară intenţionez să studiez sonatele de Enescu, pentru că sînt foarte bune.

Există cîteva figuri importante ce au avut un impact puternic asupra carierei dumneavostră violonistice. În cariera de dirijor cine v-a influenţat?
Momentan studiez cu Maestrul Yuri Simanov, dirijorul principal al Filarmonicii din Moscova. Este persoana care mă sfătuieşte ca dirijor şi ca muzician. Există, de asemenea, şi persoane care m-au inspirat: Bernstein, Abaddo, Mutti, Mazel, Riccardo Chailly şi mulţi alţi dirijori buni.
 

În multe interviuri spuneţi cum v-a influenţat maestrul Rostropovich în cariera artistică, dar printre mentorii dumneavostră îl numiţi şi pe Daniel Barenboim. Cum v-a influenţat acesta?

M-a influenţat muzical şi profesional; mi-a dat sfaturi constructive şi am petre-cut foarte mult timp cu el. A fost foarte interesant să văd muzica din punctul lui de vedere, deoarece el a fost foarte influenţat de Celibidache. Mereu îmi preciza modul în care l-a influenţat Sergiu Celibidache, care a fost unul dintre mentorii lui.

Ca dirijor, intenţionaţi să înregistraţi ceva?

Sper să se întîmple asta; poate undeva în viitor. Am cîteva proiecte interesante propuse de cei de la EMI.

Sînteţi dirijorul principal al Filarmonicii din Baku în Azerbaidjan. Aveţi în plan vreun turneu cu această orchestră?

Abia am început colaborarea cu ei şi avem mult de lucru. Dacă se va întîmpla acest lucru, sper să auziţi de această colaborare.

Cînd intenţionaţi să reveniţi pe scenă ca violonist?
E dificil de spus, poate stagiunea următoare sau cealaltă. Deocamdată sînt foarte prins cu cariera dirijorală, care îmi ocupă foarte mult timp, şi cea mai mare parte din timpul liber, pentru că aş vrea să ajung în acest domeniu la fel de departe ca şi în cariera violonistică. Altfel de ce m-aş mai obosi, cînd sînt atîţia dirijori buni? Doar atunci cînd voi reuşi să transmit cu bagheta ideile mele orchestrei, voi atinge scopul adevărat al dirijatului.
 

Deja aveţi multe angajamente ca dirijor. Cum vedeţi din această perspectivă revenirea la vioară?

O să le combin, dar o să le iau separat, pentru că nu-mi place să amestec două profesii. Pentru mine vioara este vioară, iar dirijatul e dirijat, şi este mai bine să nu se intercaleze.

În 2002 aţi intenţionat să înregistraţi sonatele şi partitele de Bach, dar după accidentul cu vioara dumneavoastră barocă aţi reprogramat înregistrarea pentru 2010. Mai aveţi în vedere acest proiect?
Da, dar nu anul viitor. Este un proiect important şi nu aş vrea să mă grăbesc. Trebuie să fii foarte matur ca să cînţi Bach. Eu am cîntat foarte mult Bach. În fiecare zi viaţa trece pe lîngă mine şi îmi vin foarte multe idei. Dacă înregistrez, aceasta este deja o afirmaţie şi, odată ce fac acestă afirmaţie, este pentru totdeauna. Aşa că nu vreau să mă grăbesc.
 

Cu ce alte orchestre mai colaboraţi?

Am colaborat cu Verbier Festival Orchestra, Bergen Philharmonic, Sinfonietta Cracovia, Toronto Symphony Orchestra, Montreal Symphony Orchestra, Moscow Philharmonic, Kammerorchester Basel, Jerusalem Symphony, Oslo Philharmonic, Swedish Radio Symphony Orchestra, Orchestra Virtuoşii din Moscova. După Bucureşti mă duc la Baku, apoi la Moscova, unde voi dirija Patetica de Ceaikovski. Am multe concerte.

Din cauza programului prea încărcat aţi renunţat să predaţi la Academia Regală de Muzică din Londra. Intenţionaţi să vă reluaţi activitatea pedagogică?

Mi-ar plăcea, dar nu poţi prinde toţi iepurii deodată. Acum prioritatea este să revin ca violonist; poate în viitor o să mai predau. Pentru predat trebuie să ai foarte multă energie şi timp, iar eu acum sînt foarte activ ca muzician. Am predat 4 ani la Universitatea de Muzică din Saarbrucken şi la Royal Academy, însă nu am mai putut continua din cauza lipsei de timp.

Enescu obişnuia să spună că o carieră artistică înseamnă 99% muncă şi 1% talent. După părerea dumneavoastră, cît este talent, cît este muncă şi cît este noroc în a avea o cariereă de vîrf?
Contează foarte mult acest procent de 1%. Da, este şi noroc, talent, dar contează foarte mult şi circumstanţele care conduc la aceasta. Acum cred, de asemenea, că, dacă eşti norocos, chiar dacă nu lucrezi, poţi să reuşeşti. Există totuşi o armonie între talent şi muncă. În cariera mea, a fost 99% muncă, lucrez şi astăzi (ziua mea de lucru e de 10 ore), studiez partiturile însemnîndu-le, repetiţiile cu orchestra; este multă muncă; şi toate acestea pentru o oră şi jumătate, maximum două ore de concert. Acesta este produsul final, faza finală a pregătirii unui concert, şi cea mai importantă.
 

Mulţi vorbesc despre şcoli şi tradiţii diferite între est şi vest. Cum percepeţi dumneavoastră publicul de pe scenă?

Cred că publicul este mereu diferit, după preferinţele muzicale, nivel de educaţie, mediu, temperament şi, de asemenea, după modul în care se exprimă; de exemplu aici, în România, sînteţi foarte expresivi şi întotdeauna am fost primit călduros, însă unele ţări sînt foarte rezervate, dar asta nu înseamnă că nu le place muzica. Sînt pur şi simplu mai rezervaţi. De exemplu, în Coreea, cînd am ajuns acolo pentru prima dată ca violonist, a fost ca la un concert rock: tinerii se urcau pe scenă, iar în loc să aplaude, băteau cu picioarele în podea pentru a face mai mult zgomot. În contrast cu ei, publicul german mi se pare foarte rezervat.

Mereu ne uimiţi cu ceva nou: mai întîi aţi început să cîntaţi la violă, apoi aţi învăţat să cîntaţi la vioară electrică, aţi învăţat jazz şi arta improvizaţiei, aţi învăţat să dansaţi tango pentru Viola Tango Rock Concerto de Benjamin Yusupov (lucrare ce v-a fost dedicată). Ce urmează?

Dirijatul. Nu vreau să impresionez pe nimeni. Îmi completez educaţia cu dirijatul. Iar după aceea, mă voi reîntoarce la vioară, la violă; vreau să mă bucur de ce am învăţat, pentru că e important să te bucuri de lucrurile pe care le-ai făcut şi studiat. Şi poate odată voi reuşi să compun ceva, pentru că este unul dintre visele mele. Visul meu este să compun aşa cum a compus şi Enescu; el a fost nu numai violonist, ci şi un foarte bun profesor, dirijor, un mare compozitor şi un pianist foarte bun. Pentru mine el este adevăratul muzician şi îl admir foarte mult.

Unii spun că scopul artei este doar plăcerea estetică, alţii cred şi într-unul moral. Este arta capabilă să schimbe ceva?
Arta ne dă posibilitatea să privim cu alţi ochi lumea. La fel este şi cu sportul; noi spunem trup şi suflet (body and soul). Dacă unul din elemente lipseşte, nu este bine. Consider că artiştii reprezintă sufletul existenţei noastre spirituale. Ceea ce este atît de măreţ la muzică constă în faptul că se află dincolo de ceea ce credem, că îi aproprie pe toţi; arta este foarte puternică, iar dacă nu o avem, se produce o distanţă între oa-meni, o prăpastie.
 

Sînteţi implicat în multe activităţi sociale muzicale: sînteţi ambasador UNICEF, aveţi o şcoală de muzică în Migdal (Israel) pentru copiii defavorizaţi. Ne puteţi spune mai multe despre aceasta?

Da, am o şcoală de muzică în Israel. Sînt 70 de copii şi studiază vioara, viola, violoncelul, pianul, chitara, cîntă, învaţă să compună. Este un exemplu pentru noi, şi aş vrea să-i influenţez şi pe alţii să se implice în asemenea proiecte, şi să ofere copiilor o educaţie completă şi posibilitatea de a învăţa să cînte la mai multe instrumente, ca să aibă de unde alege. Eu am început să cînt la vioară, însă apoi am învăţat să cînt pe vioară barocă, apoi la violă; mă simţeam foarte claustrofob în profesia mea, aşa că acum le ofer o varietate acestor copii şi posibilitatea alegerii.

Călătoriţi foarte mult. Unde vă simţiţi acasă?

Am cîntat pe scenă de la 5 ani, aşa că mă simt pe scenă ca acasă. Acum mă îm-part între cele două locuinţe ale mele, cea din Israel şi cea din Nisa.

Ce muzică ascultaţi, în afară de cea clasică?

De obicei, ascult muzică uşoară atunci cînd conduc. Deci, cam ce se dă pe posturile de radio.

Cum vă petreceţi timpul liber, cum vă relaxaţi după un program atît de încărcat?
Îmi place natura, îmi place să combin munca şi statul în natură, să nu stau în casă, ci în grădină, studiind partitura, un lucru pe care nu-l puteam face cînd cîntam la vioară, deoarece atunci trebuia să stau în casă.
 

În 2005, cînd aţi avut anul sabatic, aveaţi multe visuri şi planuri. Aţi reuşit să le împliniţi?

Nu pe toate, deoarece anul acela am avut destul de multe concerte pentru un an sabatic. Însă sînt bucuros că am învăţat arta improvizaţiei cu Didier Lockwood, ceea ce m-a ajutat foarte mult.
.